Psalmii

Psalmul 1: cei înrădăcinați în învățătura lui Dumnezeu sunt puși alături de cei purtați ca pleava pe calea celui rău.

Psalmul 2: neamurile se împotrivesc stăpânirii dumnezeiești, dar împăratul uns al lui Dumnezeu stă în siguranță pe Sion.

Psalmul 3: psalmistul înconjurat în fugă încredințează primejdia lui Dumnezeu și găsește curaj reînnoit prin somn liniștit.

Psalmul 4: psalmistul aduce necazul și mânia într-o rugăciune de seară sinceră și se culcă în siguranță prin încredere statornică.

Psalmul 5: psalmistul rânduiește rugăciunea de dimineață și cere o cale dreaptă, sărbătorind adăpostul celor ce se încred.

Psalmul 6: psalmistul dă glas slăbiciunii și lacrimilor, iar bocetul se schimbă când capătă încredințarea că strigătul lui a fost auzit.

Psalmul 7: psalmistul cere izbăvire de urmărire, iar dreptatea dă pe față violența ce se întoarce asupra celui ce-o făurește.

Psalmul 8: psalmistul se minunează că oamenii mici primesc demnitate și răspundere în mijlocul rânduielii uriașe a creației.

Psalmul 9: psalmistul unește laudă cu încredere în judecata dreaptă, iar cei asupriți găsesc un adăpost sigur.

Psalmul 10: psalmistul întreabă de ce nedreptatea pare ascunsă și fără oprire, dar întărește că orfanul va primi dreptate.

Psalmul 11: psalmistul respinge groaza când temeliile par nimicite, rămânând încrezut că dreptatea biruie violența.

Psalmul 12: vorbirea îngâmfată este pusă alături de făgăduințele lămurite ca argintul, iar cuvintele de încredere devin ocrotire.

Psalmul 13: psalmistul strânge bocetul, cererea și încrederea reînnoită, aducând laudă înainte ca izbăvirea să fie pe deplin văzută.

Psalmul 14: stricăciunea faptică este numită nesocotită, dar Dumnezeu rămâne adăpostul și izbăvitorul făgăduit al celui drept.

Psalmul 15: cine poate locui aproape de sfințenie este arătat prin vorbirea adevărată, grija de aproapele și cinstea în bani.

Psalmul 16: psalmistul alege adăpostul și obștea credincioasă, iar Dumnezeu îi face frumoasă moștenirea și îi deschide o cale plină de bucurie.

Psalmul 17: psalmistul cere îndreptățire de la un judecător ce cercetează, susținut de ocrotire și adăpost sub aripi.

Psalmul 18: împăratul povestește izbăvirea printr-o primejdie copleșitoare, dând lui Dumnezeu meritul pentru biruință și ocrotire.

Psalmul 19: mărturia tăcută a cerurilor și învățătura dumnezeiască, mai dulce decât mierea, dau la iveală greșelile ascunse.

Psalmul 20: poporul se adună să se roage pentru împăratul lor, cu încrederea așezată dincolo de tăria carelor și cailor.

Psalmul 21: împăratul mulțumește lui Dumnezeu pentru împlinirea dorinței și tăriei sale, iar izbânda devine un prilej de obște de bucurie.

Psalmul 22: psalmistul începe cu părăsire și batjocură, dar orizontul se lărgește într-o mărturie de închinare printre neamuri.

Psalmul 23: viața sub grija atentă a unui păstor aduce odihnă, refacere, curaj în umbra adâncă și o masă îmbelșugată.

Psalmul 24: toată lumea este a lui Dumnezeu, iar porțile străvechi sunt chemate să primească pe împăratul slavei.

Psalmul 25: cei care se lasă învățați sunt conduși pe căi bune, iar vrăjmașii sunt aduși sincer într-o rugăciune încrezătoare.

Psalmul 26: psalmistul cere o cercetare pătrunzătoare și respinge înșelăciunea, mituirea și violența, aducând mulțumire.

Psalmul 27: lumina și adăpostul puternic liniștesc frica, iar o singură dorință susține o așteptare curajoasă și statornică.

Psalmul 28: psalmistul se teme de o tăcere fără răspuns, dar cererea se preface în mulțumire pentru tăria și ocrotirea dumnezeiască.

Psalmul 29: măreția dumnezeiască este auzită prin tunetul ce se mișcă de la mare la pădure, iar arătarea se încheie cu pace pentru popor.

Psalmul 30: plânsul de toată noaptea lasă loc bucuriei de dimineață, iar jalea devine joc într-o laudă plină de mulțumire.

Psalmul 31: psalmistul își pune viața în mâinile lui Dumnezeu, descoperă un adăpost din belșug și cheamă pe alții la nădejde curajoasă.

Psalmul 32: ascunderea sleiește viața, dar mărturisirea sinceră redă bucuria, iar cel iertat primește învățătură înțeleaptă.

Psalmul 33: cuvântul de încredere al lui Dumnezeu rânduiește creația și veghează asupra celor a căror nădejde stă dincolo de puterea omenească.

Psalmul 34: izbăvirea personală preface în chemare de obște, iar cei cu inima zdrobită descoperă o izbăvire atentă și statornică.

Psalmul 35: psalmistul cere lui Dumnezeu să-l apere de urmăritori și martori răuvoitori, dorind laudă publică pentru dreptate.

Psalmul 36: împotriva fărădelegii ce se lingușește pe sine, dragostea dumnezeiască ajunge la ceruri, iar dreptatea stă ca munții.

Psalmul 37: cei credincioși sunt îndemnați să nu ardă de pizmă, căci încrederea și dreptatea statornică alcătuiesc o moștenire durabilă.

Psalmul 38: psalmistul dă glas suferinței trupești și vinovăției, mărturisind fărădelegea și așteptând grabnic ajutorul.

Psalmul 39: o viață scurtă seamănă cu o suflare trecătoare, făcând avuția nesigură și întorcând nădejdea psalmistului spre Dumnezeu.

Psalmul 40: cel izbăvit povestește obștii celei mari, prețuind slujirea din toată inima mai mult decât ritualul deșert.

Psalmul 41: psalmistul vorbește din boală și trădare apropiată, cerând milă și refacere, încrezut că integritatea lui va fi întărită.

Psalmul 42: dorul duhovnicesc este asemănat cu setea unei căprioare, iar tulburarea lăuntrică primește răspuns prin nădejde și laudă.

Psalmul 43: psalmistul caută îndreptățire de la o împotrivire înșelătoare, iar lumina și adevărul îl călăuzesc spre muntele sfânt.

Psalmul 44: obștea își amintește biruințele de la Dumnezeu, dar înfruntă o înfrângere de neînțeles, făcând apel la dragostea statornică.

Psalmul 45: nunta împărătească este sărbătorită prin frumusețe și dreptate curajoasă, iar mireasa intră cu demnitate într-o casă de legământ.

Psalmul 46: Dumnezeu este adăpost de față când pământul și neamurile se cutremură, iar oamenii înfricoșați sunt chemați la liniște.

Psalmul 47: fiecare popor este chemat să bată din palme și să cânte cu pricepere, pentru că Dumnezeu domnește peste toate neamurile.

Psalmul 48: Sionul este lăudat ca o cetate frumoasă și sigură, iar închinătorii cercetează turnurile ca generațiile viitoare să-și amintească.

Psalmul 49: rangul și avutul nu pot cumpăra scăparea de moarte, iar răscumpărarea adevărată stă dincolo de plata omenească.

Psalmul 50: creația este martoră a judecății, iar Dumnezeu respinge ritualul rupt de credincioșie și cere dreptate față de aproapele.

Psalmul 51: psalmistul răspunde fărădelegii cu mărturisire directă, căutând curățire și bucurie redată prin părere de rău sinceră.

Psalmul 52: vorbirea nimicitoare a unui turnător puternic nu va dăinui, în timp ce omul credincios crește ca un măslin prin încredere.

Psalmul 53: necredința practică se arată prin purtare stricată și asuprire, iar obștea suferindă tânjește după refacerea din Sion.

Psalmul 54: David cere îndreptățire și izbăvire după ce străini îi dau pe față locul, făgăduind mulțumire de bunăvoie.

Psalmul 55: psalmistul tânjește după aripi ca să scape de o cetate plină de violență, iar cea mai adâncă rană vine de la un tovarăș de încredere.

Psalmul 56: psalmistul vorbește din prinsoarea printre filisteni, recunoscând frica dar crescând în încrederea că amenințările nu pot birui.

Psalmul 57: psalmistul caută adăpost sub aripi, iar o inimă statornică trezește harpa și zorii, lărgind rugăciunea într-o laudă printre neamuri.

Psalmul 58: cârmuitorii ce plămădesc nedreptate și rămân surzi la mustrare sunt osândiți, cerându-se sfârșitul răului înrădăcinat.

Psalmul 59: oameni înarmați veghează casa lui David, iar rugăciunea respinge răzbunarea personală și cântă despre un adăpost statornic.

Psalmul 60: neamul bocește înfrângerea de război, dar recunoaște stăpânirea dumnezeiască și respinge încrederea doar în izbăvirea omenească.

Psalmul 61: psalmistul poartă un strigăt de la marginile pământului spre un adăpost și făgăduiește laudă statornică sub ocrotirea lui Dumnezeu.

Psalmul 62: psalmistul răspunde presiunii cu încredere liniștită, așteptând numai pe Dumnezeu, stânca de încredere.

Psalmul 63: psalmistul preface setea trupească într-o pustie uscată în dor puternic după Dumnezeu, trezind o laudă plină de bucurie.

Psalmul 64: cei răi presupun că uneltirile lor nu pot fi văzute, dar propriile lor cuvinte îi dau pe față când vine dreptatea.

Psalmul 65: rugăciunea ascultată și păcatul iertat se unesc cu grija darnică a Creatorului, iar tot ținutul pare să cânte de belșug.

Psalmul 66: tot pământul este chemat să fie martor unei izbăviri puternice, iar un om desăvârșește lauda cu mărturia rugăciunii ascultate.

Psalmul 67: binecuvântarea dumnezeiască dă popoarelor pricină de bucurie, iar belșugul primit devine o mărturie spre marginile lumii.

Psalmul 68: alaiul măreț al lui Dumnezeu dă pe față pe apărătorul văduvelor, tatăl orfanilor și eliberatorul robilor.

Psalmul 69: psalmistul se scufundă sub vrăjmășie și învinuire mincinoasă, cerând izbăvire și încrezându-se că lauda va dăinui.

Psalmul 70: psalmistul strânge criza într-o cerere grabnică, dorind ca urmăritorii să se întoarcă și săracul să primească izbăvire.

Psalmul 71: un credincios bătrân își amintește adăpostul din tinerețe și învață o generație nouă prin laudă și mărturie.

Psalmul 72: împăratul desăvârșit apără pe sărac, zdrobește asuprirea și aduce pace ca ploaia, veghind peste ogoare înfloritoare.

Psalmul 73: pizma pe cei prosperi și neatinși de necaz aproape îl doboară pe psalmist, până când sfântul locaș îi descoperă sfârșitul lor șubred.

Psalmul 74: poporul bocește sfântul locaș spurcat și se roagă, amintindu-și stăpânirea străveche a lui Dumnezeu, pentru o lucrare reînnoită.

Psalmul 75: judecata este a lui Dumnezeu la vremea rânduită, iar cei mândri sunt coborâți în timp ce cei drepți se ridică.

Psalmul 76: puterea înfricoșătoare a lui Dumnezeu ce aduce tăcere cârmuitorilor întemeiază și pace, atrăgând pe închinători la juruințe.

Psalmul 77: psalmistul își amintește ieșirea din Egipt și furtunile ce descoperă puterea statornică a lui Dumnezeu de-a lungul istoriei.

Psalmul 78: fiecare generație trebuie să povestească despre credincioșia dumnezeiască și răzvrătirea lui Israel din pustie.

Psalmul 79: obștea bocește un Ierusalim năvălit și un sfânt locaș spurcat, cerând izbăvire plină de milă.

Psalmul 80: Israel apare ca o vie vătămată, iar obștea cere păstorului dumnezeiesc să-i redea viața și să-i mântuiască.

Psalmul 81: izbăvitorul ce a înlăturat poverile asupritoare tânjește ca poporul să asculte și să respingă dumnezeii străini.

Psalmul 82: cârmuitorii ce țin partea celui rău sunt învinuiți, iar apelul cere ca adevăratul judecător să redea rânduiala dreaptă.

Psalmul 83: mulți vrăjmași alcătuiesc o uneltire unită împotriva lui Israel, iar rugăciunea cere ca îngâmfarea lor să se prăbușească.

Psalmul 84: psalmistul dă glas unui dor adânc după sfântul locaș, descoperind că o singură zi aproape de Dumnezeu întrece orice altă putință.

Psalmul 85: bunăvoința redată este amintită, iar vedenia unește dragostea statornică, dreptatea și pacea într-un ținut roditor.

Psalmul 86: înconjurat de vrăjmași îngâmfați, psalmistul caută milă, tărie și o inimă neîmpărțită ce cinstește pe Dumnezeu.

Psalmul 87: Sionul este lăudat ca o temelie iubită a cărei cetățenie ajunge departe, cu foști străini socotiți drept băștinași.

Psalmul 88: un bocet neușurat de la cineva aproape de moarte care continuă să se adreseze lui Dumnezeu zi și noapte fără răspuns vizibil.

Psalmul 89: credincioșia legământului este sărbătorită, dar obștea întreabă cum se leagă făgăduințele statornice de umilirea de acum.

Psalmul 90: veșnicia dumnezeiască este pusă alături de viețile omenești ce trec ca iarba, iar un răspuns înțelept numără zilele mărginite.

Psalmul 91: un adăpost apropiat și curaj în mijlocul primejdiei, cu încrederea odihnindu-se în prezența făgăduită și ocrotirea dumnezeiască.

Psalmul 92: cei drepți cresc ca palmierii și cedrii în curțile sfinte, rămânând roditori și vestind o dreptate neclintită.

Psalmul 93: stăpânirea măreață a lui Dumnezeu este mai puternică decât mările vuitoare, iar lumea stă neclintită sub autoritatea Lui.

Psalmul 94: judecătorul pământului este chemat să răspundă asupritorilor ce exploatează văduve și orfani, iar mustrarea dă înțelepciune.

Psalmul 95: o cântare plină de avânt spre stânca mântuirii se încheie cu un avertisment din pustie despre inimi ce ascultă.

Psalmul 96: toate popoarele sunt chemate să cânte o cântare nouă, iar marea și ogoarele se alătură bucuriei judecății drepte.

Psalmul 97: stăpânirea suverană se arată prin furtună, foc și fulger, smerind idolii, iar lumina este semănată pentru inimile credincioase.

Psalmul 98: o biruință minunată descoperită în văzul neamurilor este întâmpinată de un cor plin de bucurie al creației.

Psalmul 99: sfințenia mai presus de fire se unește cu o legătură ce răspunde, iar Moise, Aaron și Samuel dau pildă de rugăciune ascultată.

Psalmul 100: tot pământul este chemat la o slujire plină de bucurie, odihnindu-se pe apartenența la Creator și Păstor.

Psalmul 101: cârmuitorul e hotărât să lucreze cu integritate, iar înșelăciunea și stricăciunea nu găsesc primire în casa lui.

Psalmul 102: psalmistul trece de la istovire și singurătate spre încredere în refacerea Sionului prin mila statornică.

Psalmul 103: întreaga ființă este chemată să-și amintească iertarea și vindecarea, iar mila statornică ajunge pe cei ce se tem de Dumnezeu.

Psalmul 104: o lume rânduită și susținută cu înțelepciune, cu ape, munți și dobitoace atârnând de purtarea de grijă darnică.

Psalmul 105: istoria legământului de la patriarhi la ieșirea din Egipt și țara moștenită cheamă obștea la ascultare mulțumitoare.

Psalmul 106: o răzvrătire repetată în ciuda izbăvirii neobișnuite se pune alături de mila răbdătoare, cerând adunarea poporului risipit.

Psalmul 107: patru povestiri de izbăvire, de la rătăciți la corăbieri, arată cum fiecare strigă și primește izbăvirea dragostei statornice.

Psalmul 108: inima statornică cântă printre neamuri și se încrede în ajutor dincolo de tăria de război, respingând izbăvirea doar omenească.

Psalmul 109: o rugăciune rănită sub clevetire neîncetată cere dreptate, nădăjduind o izbăvire ce va apăra pe sărac de osândire.

Psalmul 110: cârmuitorul rânduit dumnezeiește are o domnie neînfrântă și o preoție statornică legată de Melhisedec.

Psalmul 111: lucrările măreție și credincioșia legământului sunt lăudate, iar aducerea aminte de obște duce la înțelepciune și laudă.

Psalmul 112: oamenii rânduiți de teamă sfântă și dărnicie au o inimă statornică pe care nici veștile rele nu o pot dezrădăcina.

Psalmul 113: lauda se întinde de la cer spre locurile cele mai de jos, iar săracul primește demnitate și cel lipsit tovărășie cinstită.

Psalmul 114: ieșirea din Egipt și intrarea în țară aduc un răspuns viu al creației, în care marea se retrage și munții saltă.

Psalmul 115: idolii făcuți de mână sunt dați pe față ca fiind fără viață, iar Israel este chemat să se încreadă în izvorul viu al ajutorului.

Psalmul 116: izbăvit de moarte și lacrimi, închinătorul ridică paharul mântuirii și își împlinește juruințele înaintea poporului.

Psalmul 117: cea mai scurtă chemare a Scripturii invită fiecare neam la laudă, pentru că dragostea statornică dăinuiește fără sfârșit.

Psalmul 118: primejdia lasă loc porților deschise, iar o piatră lepădată devine de trebuință în alaiul de mulțumire al obștii.

Psalmul 119: dragostea din toată inima pentru cuvântul lui Dumnezeu, comoară și candelă, susține o cale credincioasă în ciuda prigoanei.

Psalmul 120: vorbitorul tânjește după adevăr și pace, trăind departe de pace printre vecini ce răspund cu război gândurilor pașnice.

Psalmul 121: ochii călătorului se ridică dincolo de munți spre Făcătorul și Păzitorul ce nu doarme, ocrotind fiecare pas.

Psalmul 122: sosirea în Ierusalim, unde semințiile se închină, aduce rugăciune pentru pace, siguranță și binele sfântului locaș.

Psalmul 123: o obște istovită de batjocură așteaptă smerit și cu stăruință mila de trebuință, ca slujitorii ce veghează mâna stăpânului.

Psalmul 124: fără ajutor dumnezeiesc vrăjmașii ar fi mistuit poporul, dar prada scapă din cursa sfărâmată și mulțumește izbăvitorului.

Psalmul 125: cei încrezători sunt puși alături de muntele neclintit al Sionului, iar pacea încheie rugăciunea împotriva domniei asupritoare.

Psalmul 126: refacerea atât de uimitoare încât părea un vis se încrede că lacrimile de acum vor deveni cântări și seceriș din belșug.

Psalmul 127: siguranța și moștenirea statornică sunt daruri primite, nu izbânzi făurite doar prin trudă neliniștită.

Psalmul 128: binecuvântarea vine prin muncă cu rost, o căsătorie înfloritoare și copii ca lăstarii de măslin, extinzându-se spre pacea Ierusalimului.

Psalmul 129: asuprirea repetată din tinerețea lui Israel nu are cuvântul din urmă, iar exploatatorii ajung la fel de trecători ca iarba de pe acoperiș.

Psalmul 130: sufletul strigă din vinovăție adâncă, dar iertarea aduce teamă sfântă, veghind mai nerăbdător decât străjerii dimineața.

Psalmul 131: psalmistul respinge mândria pentru o dependență senină, devenind ca un copil înțărcat ce se odihnește mulțumit lângă mama lui.

Psalmul 132: devotamentul lui David și locul de odihnă al chivotului aduc încredințarea că locuința aleasă va binecuvânta pe sărac.

Psalmul 133: unitatea de obște este sărbătorită ca scumpă și dătătoare de viață, precum untdelemnul de ungere și roua de munte.

Psalmul 134: slujitorii sfântului locaș continuă lauda noaptea, iar închinătorii primesc binecuvântare de la Făcătorul cerului și pământului.

Psalmul 135: preoții și poporul sunt chemați să laude stăpânirea lui Dumnezeu, pusă în contrast cu idolii ce au înfățișare dar nicio viață.

Psalmul 136: creația, ieșirea din Egipt și hrana zilnică repetă o singură temelie, că dragostea statornică dăinuiește în veac.

Psalmul 137: jalea surghiuniților lângă râurile Babilonului se arată prin harpele tăcute ce refuză să prefacă cântarea sfântă în petrecere.

Psalmul 138: rugăciunea ascultată aduce mulțumire din toată inima, iar o privire deosebită se odihnește asupra celui smerit.

Psalmul 139: o cunoaștere deplină și o prezență de neocolit devin o chemare morală ca inima să fie cercetată și călăuzită.

Psalmul 140: psalmistul cere izbăvire de uneltitori violenți, încrezându-se că dreptatea va apăra pe sărac și pe cel lipsit.

Psalmul 141: tămâia ce se ridică zugrăvește închinarea, iar vorbirea păzită și mustrarea primită arată dorința de a rămâne credincios.

Psalmul 142: o plângere sinceră din singurătate și primejdie numește pe Dumnezeu drept parte a psalmistului, așteptând slobozirea.

Psalmul 143: psalmistul cere milă în timp ce vrăjmașii îl mână în întuneric, iar lucrările amintite trezesc încredere și călăuzire.

Psalmul 144: izbăvirea este căutată nu doar pentru cucerire, ci pentru copii ce înfloresc, hambare pline și fericire de obște.

Psalmul 145: generațiile și toate făpturile sunt adunate în lauda unei împărății statornice arătate prin îndurare și purtare de grijă.

Psalmul 146: nădejdea nu trebuie pusă în cârmuitori muritori, ci în ajutorul statornic ce aduce dreptate, hrană și ocrotire celor fără apărare.

Psalmul 147: refacerea Ierusalimului se leagă de vindecarea inimilor zdrobite și cârmuirea vremii, o putere deopotrivă cosmică și blândă.

Psalmul 148: fiecare înălțime și adâncime, de la luminătorii cerului la copii, este chemată într-un singur cor de laudă.

Psalmul 149: o cântare nouă de obște și dans pentru cei smeriți stau alături de o judecată dreaptă asupra puterii asupritoare.

Psalmul 150: Psaltirea se încheie cu o laudă nemărginită în care sfântul locaș, cerul și fiecare făptură ce respiră alcătuiesc un ultim cor.