Eclesiastul

Eclesiastul 1: generațiile trec, în timp ce soarele și râurile continuă neschimbate, iar osteneala omenească nu aduce câștig statornic.

Eclesiastul 2: osteneala nu poate asigura o stăpânire statornică, dar primirea muncii și bucuriei ca daruri de la Dumnezeu este bună.

Eclesiastul 3: există o vreme rânduită pentru fiecare lucrare omenească, iar Dumnezeu pune veșnicia în inimile oamenilor.

Eclesiastul 4: asuprirea fără mângâiere și strângerea singuratică sunt puse alături de tovărășia ce aduce ajutor ca o funie întreită.

Eclesiastul 5: apropierea de închinare cere ascultare și grijă în vorbire, iar bucuria liniștită de hrană și muncă este un dar de la Dumnezeu.

Eclesiastul 6: un om poate primi avuție și viață lungă fără să se poată bucura de ele, căci pofta nu este niciodată astâmpărată deplin.

Eclesiastul 7: un nume bun și mustrarea înțeleaptă învață mai mult decât veselia deșartă, iar nimeni nu este fără păcat.

Eclesiastul 8: judecata întârziată poate îndrăzni pe cel rău, iar bucuria rămâne un dar, deși nicio strădanie nu poate cuprinde lucrarea lui Dumnezeu.

Eclesiastul 9: cei drepți și cei răi împart aceeași hotărâre a morții, iar un om sărac și înțelept poate scăpa o cetate și totuși fi uitat.

Eclesiastul 10: puțină nebunie poate întrece în greutate înțelepciunea, iar cârmuitorii pripiți și vorbirea nesocotită aduc dezordine.

Eclesiastul 11: dă din belșug pentru că nenorocirea nu poate fi prevăzută, iar lumina și tinerețea sunt daruri de trăit cu răspundere.

Eclesiastul 12: adu-ți aminte de Creator înainte ca bătrânețea să întunece tăria, iar Eclesiastul încheie că trebuie să te temi de Dumnezeu.