Apocolipsa

Apocolipsa 1: Ioan introduce descoperirea pe Patmos, vede pe cineva asemenea Fiului Omului și primește porunca să scrie ce vede.

Apocolipsa 2: mesajele către Efes, Smirna, Pergam și Tiatira laudă osteneala și statornicia, chemând fiecare biserică să biruie cu credincioșie.

Apocolipsa 3: Sardes trebuie să se trezească, Filadelfia să se țină tare, iar Laodiceea să-și recunoască nevoia și să se pocăiască.

Apocolipsa 4: Ioan privește un scaun de domnie strălucitor înconjurat de bătrâni și viețuitoare, a căror închinare cinstește pe Creatorul veșnic.

Apocolipsa 5: Ioan plânge că nimeni nu poate deschide sulul pecetluit, dar Leul biruitor apare ca un Miel ce primește sulul.

Apocolipsa 6: Mielul deschide șase peceți, iar călăreți aduc cucerire și moarte, în timp ce martorii uciși strigă după dreptate.

Apocolipsa 7: slujitorii lui Dumnezeu sunt pecetluiți, iar Ioan vede o mulțime fără număr din fiecare neam închinându-se, venind prin necaz.

Apocolipsa 8: a șaptea pecete se deschide în tăcere cerească, iar primele patru trâmbițe lovesc pământul, marea și luminătorii cerești.

Apocolipsa 9: a cincea trâmbiță eliberează ființe asemenea lăcustelor, iar a șasea aduce moarte, dar supraviețuitorii refuză să se pocăiască.

Apocolipsa 10: un înger puternic ține un mic sul deschis, iar Ioan îl mănâncă și este însărcinat să proorocească din nou.

Apocolipsa 11: doi martori proorocesc sub asuprire și sunt îndreptățiți prin înviere, iar a șaptea trâmbiță vestește împărăția lui Dumnezeu.

Apocolipsa 12: o femeie îmbrăcată cu soarele naște, iar un balaur roșu caută să-i mistuie copilul, dar Mihail aruncă balaurul din cer.

Apocolipsa 13: o fiară hulitoare se ridică din mare cu autoritate de la balaur, iar o a doua fiară înșală pământul cu chipul și semnul ei.

Apocolipsa 14: Mielul stă pe Sion cu cei credincioși, iar sfinții sunt chemați la statornicie înaintea secerișului de grâu și struguri al pământului.

Apocolipsa 15: Ioan vede șapte îngeri purtând plăgile din urmă, iar cei biruitori cântă cântările lui Moise și ale Mielului.

Apocolipsa 16: șapte îngeri revarsă cupe peste pământ și mare, iar oamenii chinuiți hulesc în mod repetat în loc să se pocăiască.

Apocolipsa 17: un înger arată lui Ioan o femeie pe o fiară stacojie, tălmăcită ca cetatea mare a cărei risipă se întoarce spre nimicire.

Apocolipsa 18: un înger puternic vestește căderea Babilonului, iar negustorii bocesc prăbușirea negoțului de lux ce a traficat vieți omenești.

Apocolipsa 19: cerul laudă pe Dumnezeu pentru judecarea Babilonului și vestește ospățul de nuntă al Mielului, iar Cel Credincios biruie fiara.

Apocolipsa 20: un înger leagă balaurul pentru o mie de ani, iar la sfârșit morții stau înaintea marelui scaun alb de domnie și cărților deschise.

Apocolipsa 21: Ioan vede un cer nou și un pământ nou și cetatea sfântă coborând ca o mireasă, iar Dumnezeu locuiește cu omenirea.

Apocolipsa 22: râul vieții curge prin cetate, hrănind pomul vieții ale cărui frunze vindecă neamurile, iar cartea se încheie cu har.