Ieremia

Ieremia 1: Dumnezeu îl numește pe Ieremia prooroc pentru neamuri, iar vedeniile confirmă că judecata se apropie de la miazănoapte.

Ieremia 2: Ieremia dă la iveală părăsirea lui Dumnezeu de către Iuda, care a schimbat izvorul apei vii pe fântâni sparte.

Ieremia 3: Dumnezeu cheamă pe Israel și Iuda să se întoarcă, făgăduind milă, vindecare și reunire în Sion.

Ieremia 4: Ieremia îndeamnă pe Iuda să-și curețe inima înainte de năvala vestită de trâmbițe de la miazănoapte.

Ieremia 5: o cercetare prin Ierusalim nu găsește pe nimeni dedicat dreptății, iar un neam depărtat va aduce o judecată aspră dar nu deplină.

Ieremia 6: Ierusalimul este avertizat să fugă de o oaste de la miazănoapte, iar poporul respinge calea bună străveche.

Ieremia 7: la poarta templului, Ieremia avertizează că lozincile sfinte nu pot ocroti pe cei ce asupresc vecinii și varsă sânge nevinovat.

Ieremia 8: Iuda refuză să se întoarcă, spre deosebire de păsările migratoare, iar Ieremia întreabă de ce nu se găsește niciun balsam de vindecare.

Ieremia 9: Ieremia tânjește să plângă pentru o obște mistuită de înșelăciune, iar orice laudă este îndreptată spre cunoașterea lui Dumnezeu.

Ieremia 10: idolii fără viață sunt puși alături de Dumnezeul cel viu, iar Ieremia bocește strămutarea și cere judecată asupra neamurilor.

Ieremia 11: Iuda a călcat legământul întorcându-se la idoli, iar oamenii din Anatot uneltesc să-l ucidă pe Ieremia.

Ieremia 12: Ieremia întreabă de ce prosperă cei răi, iar Dumnezeu descrie pustiirea țării iubite și refacerea celor ce-i învață căile.

Ieremia 13: un brâu de in stricat simbolizează cum mândria lui Iuda a stricat apropierea de Dumnezeu, iar Ieremia avertizează de surghiun.

Ieremia 14: o secetă nimicitoare lasă oameni și pământ în necaz, iar Dumnezeu dă la iveală prooroci ce făgăduiesc mincinos pace.

Ieremia 15: Ieremia bocește singurătatea și prigoana lui, iar Dumnezeu îi făgăduiește să-l facă un zid întărit de aramă.

Ieremia 16: viața retrasă a lui Ieremia devine un semn al surghiunului, iar Dumnezeu făgăduiește o refacere ce va întuneca amintirile ieșirii din Egipt.

Ieremia 17: încrederea doar în tăria omenească aduce sterpiciune, iar Ieremia avertizează că purtarea poverilor în Sabat va hotărî viitorul cetății.

Ieremia 18: la casa olarului, Ieremia privește un vas stricat fiind refăcut, ilustrând autoritatea lui Dumnezeu de a schimba judecata.

Ieremia 19: Ieremia sfărâmă un vas de lut la valea Ben-Hinom, vestind o judecată nimicitoare și de neîntors pentru idolatrie.

Ieremia 20: Pașhur îl bate pe Ieremia și îl închide în butuci, dar cuvântul lui Dumnezeu arde ca focul înlăuntrul lui și nu poate fi înăbușit.

Ieremia 21: Ieremia vestește că Ierusalimul va cădea, iar poporul trebuie să aleagă între a rămâne pentru moarte și a se preda pentru viață.

Ieremia 22: Ieremia poruncește împăratului să izbăvească pe cel asuprit, punând în contrast cârmuirea dreaptă a lui Iosia cu urmașii lui stricați.

Ieremia 23: Dumnezeu osândește pe păstorii ce risipesc turma, făgăduind o Odraslă dreaptă a lui David, și osândește proorocii mincinoși.

Ieremia 24: Ieremia vede coșuri cu smochine bune și stricate, cele bune înfățișând surghiuniții pe care Dumnezeu îi va reface.

Ieremia 25: Ieremia vestește că Babilonul va pustii Iuda timp de șaptezeci de ani, înainte ca el însuși să fie judecat, simbolizat de un pahar.

Ieremia 26: avertismentul lui Ieremia stârnește pe preoți să ceară moartea lui, dar Ahicam îl ocrotește amintindu-și precedentul lui Mica.

Ieremia 27: Ieremia poartă un jug și vestește că Dumnezeu a dat pământurile vecinilor lui Nebucadnețar, cerând supunere.

Ieremia 28: Hanania sfărâmă jugul de lemn al lui Ieremia și prezice sfârșitul Babilonului, dar Ieremia vestește un jug de fier și moartea lui.

Ieremia 29: Ieremia scrie surghiuniților să zidească case și să caute binele cetății, căci surghiunul va dura șaptezeci de ani.

Ieremia 30: Dumnezeu făgăduiește că Israel și Iuda se vor întoarce din robie, va frânge jugul asupritorului și va vindeca poporul.

Ieremia 31: Dumnezeu făgăduiește să adune pe Israel cel risipit, iar un legământ nou va așeza învățătura Lui în inimă.

Ieremia 32: Ieremia cumpără ogorul vărului lui în timpul împresurării, un semn că Dumnezeu va aduna poporul și le va reda avutul.

Ieremia 33: Ieremia primește încredințarea vindecării Ierusalimului, cu o Odraslă dreaptă din David și o slujbă preoțească statornică.

Ieremia 34: fruntașii fac legământ să elibereze robii evrei, dar curând îi silesc înapoi în robie, spurcând legământul.

Ieremia 35: recabiții refuză vinul din ascultare de strămoșul lor, în contrast cu refuzul lui Iuda de a asculta avertismentele.

Ieremia 36: Ioiachim taie și arde sulul lui Ieremia fără teamă, dar acesta dictează din nou cuvintele cu avertismente adăugate.

Ieremia 37: Ieremia avertizează că Babilonul se va întoarce, este bătut și întemnițat, iar Zedechia îi cere pe ascuns cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia 38: dregătorii îl coboară pe Ieremia într-o groapă cu noroi, dar Ebed-Melec face apel cu curaj la împărat și îl izbăvește.

Ieremia 39: Babilonul pătrunde în Ierusalim, Zedechia este prins, iar lui Ebed-Melec i se făgăduiește izbăvire pentru încrederea lui.

Ieremia 40: Ieremia rămâne cu Ghedalia la Mițpa, iar iudeii risipiți se întorc, deși Iohanan avertizează despre uneltirea lui Ismael.

Ieremia 41: Ismael îl ucide pe Ghedalia la Mițpa, iar oastea lui Iohanan eliberează prizonierii, temându-se de răzbunarea babiloniană.

Ieremia 42: rămășița îl roagă pe Ieremia să caute călăuzire, iar el le spune să rămână în Iuda, avertizând despre fuga în Egipt.

Ieremia 43: Iohanan silește rămășița să meargă în Egipt, iar la Tahpanes Ieremia îngroapă pietre ca semn al autorității lui Nebucadnețar.

Ieremia 44: Ieremia înfruntă pe iudeii din Egipt pentru idolatrie, iar judecata va lăsa doar un număr mic să se întoarcă în Iuda.

Ieremia 45: Baruc bocește durerea și istovirea, iar Dumnezeu îi făgăduiește că oriunde va merge, viața lui va fi păstrată.

Ieremia 46: Ieremia vestește înfrângerea Egiptului la Carchemiș, dar spune lui Iacov să nu se teamă, căci refacerea va urma disciplinei.

Ieremia 47: Ieremia descrie apele ridicându-se de la miazănoapte ca să copleșească Filistia, o sabie ce încă nu se poate odihni.

Ieremia 48: Ieremia vestește nenorocire prin cetățile Moabului, dând la iveală mândria lui, deși bocetul se sfârșește cu refacerea.

Ieremia 49: proorociile se îndreaptă spre Amon, Edom, Damasc, Chedar, Hațor și Elam, iar Amon și Elam primesc făgăduințe de refacere.

Ieremia 50: cucerirea Babilonului este vestită, iar Israel și Iuda se întorc spre Sion într-un legământ statornic și primesc iertare.

Ieremia 51: violența și puterea de război a Babilonului vor cădea, iar Seraia scufundă sulul proorociei cu o piatră ca semn din urmă.

Ieremia 52: Ierusalimul cade și poporul este surghiunit, dar zeci de ani mai târziu împăratul Babilonului îl eliberează pe Ioiachin cu bunătate.