Isaia

Isaia 1: Isaia învinuiește răzvrătirea lui Iuda, chemând poporul la spălare și dreptate, iar pocăința aduce curățire.

Isaia 2: neamurile curg spre muntele Domnului și prefac armele în unelte de plugărit, iar mândria omenească va fi smerită.

Isaia 3: Dumnezeu înlătură sprijinele lui Iuda, iar Isaia osândește pe fruntașii ce exploatează pe sărac și cad în rușine.

Isaia 4: Vlăstarul Domnului devine frumos și plin de slavă pentru rămășița Ierusalimului, iar Dumnezeu redă sfințenia și ocrotirea.

Isaia 5: o vie îngrijită cu grijă rodește struguri sălbatici, zugrăvind nedreptatea lui Iuda, iar un șir de vaiuri dă la iveală lăcomia.

Isaia 6: Isaia vede sfințenia copleșitoare a Domnului, primește curățire de la necurăția lui și primește o misiune proorocească grea.

Isaia 7: Isaia îl îndeamnă pe Ahaz să se încreadă în Dumnezeu, iar când acesta refuză un semn, Isaia vestește pe Emanuel.

Isaia 8: copilul lui Isaia devine un semn al năvălirii asiriene, iar proorocul îndeamnă la teama de Dumnezeu mai degrabă decât de uneltiri.

Isaia 9: lumina răsare peste un popor ce umblă în întuneric, iar un copil făgăduit va cârmui cu înțelepciune, dreptate și pace.

Isaia 10: Asiria este o unealtă de judecată ce pretinde putere de sine stătătoare, dar Dumnezeu va smeri imperiul și va păstra o rămășiță.

Isaia 11: o odraslă din Iese se va ridica plină de Duhul lui Dumnezeu, iar sub domnia lui pașnică prădătorii și prada locuiesc laolaltă.

Isaia 12: o obște răscumpărată mulțumește pentru că mânia lui Dumnezeu s-a întors, scoțând cu bucurie din izvoarele mântuirii.

Isaia 13: Isaia vestește ziua Domnului împotriva Babilonului, iar puterea mândră și luxul se prăbușesc, lăsând imperiul pustiu.

Isaia 14: asupritorul lui Israel cade, stârnind o batjocură asupra tiraniei sfărâmate a Babilonului și stelei de dimineață mândre.

Isaia 15: cetățile Moabului cad pe neașteptate, iar jalea se răspândește de la temple la ogoare, zugrăvind o pierdere de obște profundă.

Isaia 16: Moabul se roagă de adăpost, iar Isaia îndreaptă privirea spre un scaun de domnie credincios al lui David întemeiat în milă.

Isaia 17: Damascul și Efraim își pierd tăria, iar supraviețuitorii privesc din nou spre Făcătorul lor, respingând legăturile străine.

Isaia 18: trimiși iuți călătoresc din ținutul Cușului, iar Dumnezeu privește liniștit până la vremea potrivită și primește tribut la Sion.

Isaia 19: idolii și conducerea Egiptului cad sub judecată, dar frica lasă loc pocăinței, iar un altar simbolizează închinarea și împăcarea.

Isaia 20: Isaia umblă desculț timp de trei ani ca semn împotriva Egiptului, dovedind că aliații nădăjduiți ai lui Iuda nu pot izbăvi.

Isaia 21: Isaia primește o vedenie a căderii Babilonului, iar călăreți vestesc prăbușirea imperiului și așteptarea neliniștită a Edomului.

Isaia 22: Ierusalimul răspunde nenorocirii cu sărbătorire și apărări pripite, iar Isaia osândește pe Șebna și făgăduiește lui Eliachim un loc de încredere.

Isaia 23: negustorii Tirului jelesc când cetatea de negoț amuțește, iar mândria ei este smerită timp de șaptezeci de ani.

Isaia 24: pământul este golit pe măsură ce călcarea legământului ajunge la urmări mondiale, iar domnia plină de slavă a Domnului este sărbătorită în Sion.

Isaia 25: Dumnezeu smerește cetățile nemiloase, iar pe munte toate popoarele împart un ospăț bogat în care moartea este înlăturată.

Isaia 26: Iuda cântă despre o cetate tare, iar pacea desăvârșită aparține celor ce se încred în Dumnezeu, cu nădejdea învierii morților.

Isaia 27: Dumnezeu biruie pe Leviatan și păzește cu iubire o vie roditoare, iar surghiuniții risipiți se întorc să se închine în Ierusalim.

Isaia 28: Isaia osândește mândria beată a lui Efraim, iar Dumnezeu așază o piatră din capul unghiului încercată în Sion.

Isaia 29: Ierusalimul înfruntă împresurare, dar vrăjmașii lui pier ca un vis, iar cei smeriți se vor bucura și orbii vor pricepe.

Isaia 30: fruntașii lui Iuda caută pe ascuns ocrotirea Egiptului, dar Isaia făgăduiește o refacere plină de har și înfrângerea Asiriei.

Isaia 31: cei ce se bizuie pe caii Egiptului nesocotesc pe Sfântul lui Israel, iar Isaia zugrăvește apărarea Sionului ca un leu.

Isaia 32: un împărat drept dă adăpost și dreptate, iar când Duhul este revărsat, pustia devine roditoare și dreptatea aduce pace.

Isaia 33: Isaia se roagă pentru tărie în timp ce trimișii plâng, iar cei drepți privesc un Sion în siguranță unde violența nu mai stăpânește.

Isaia 34: neamurile sunt chemate să audă judecata, iar Edomul, cu întăriturile și apărările lui mândre, ajunge pustiu.

Isaia 35: pustia înflorește și cei slabi primesc curaj, iar un drum mare sigur conduce pe cei răscumpărați acasă spre Sion cu cântare.

Isaia 36: căpetenia oștirii Asiriei înfruntă pe dregătorii lui Ezechia, batjocorind Egiptul și încrederea în Dumnezeu, cerând predarea.

Isaia 37: Ezechia așază scrisoarea Asiriei înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, iar Isaia vestește izbăvire și oastea asiriană este lovită.

Isaia 38: Ezechia se roagă cu lacrimi în boala de moarte, iar Dumnezeu îi dă încă cincisprezece ani, întorcând umbra înapoi ca semn.

Isaia 39: Ezechia arată cu mândrie comorile lui trimișilor babilonieni, iar Isaia avertizează că totul va fi dus în Babilon.

Isaia 40: un glas vestește mângâiere și pregătește un drum prin pustie, iar Creatorul fără asemănare Își paște turma și nu obosește.

Isaia 41: Dumnezeu cheamă neamurile să cerceteze stăpânirea Lui, încredințând pe Israel că este ales, ținut și ajutat.

Isaia 42: slujitorul ales al lui Dumnezeu aduce dreptate neamurilor, deschide ochii orbilor și eliberează pe cei prinși.

Isaia 43: Israel aparține Creatorului lui și nu trebuie să se teamă, pentru că Răscumpărătorul rămâne de față printr-o ieșire nouă.

Isaia 44: Dumnezeu făgăduiește apă și Duh urmașilor însetați, iar Isaia dă la iveală absurditatea făuririi unui idol din lemn de foc.

Isaia 45: Dumnezeu îl numește pe Cirus să deschidă porți și să îngăduie refacerea, deși cârmuitorul nu-l cunoaște pe Dumnezeu.

Isaia 46: idolii Babilonului trebuie încărcați pe dobitoace istovite, iar Dumnezeu amintește lui Israel că i-a purtat din naștere.

Isaia 47: Babilonul coboară de pe scaunul de domnie în umilire, iar avuția și vrăjitoria lui nu pot împiedica o pierdere pe neașteptate.

Isaia 48: Israel cheamă numele lui Dumnezeu fără ascultare, iar Dumnezeu lămurește poporul, poruncește plecarea din Babilon și dă apă în pustie.

Isaia 49: slujitorul este chemat înainte de naștere să refacă pe Israel și să devină lumină pentru neamuri, cu robii întorcându-se din fiecare direcție.

Isaia 50: Dumnezeu întreabă de ce nimeni n-a răspuns chemării Lui, iar slujitorul ascultător îndură respingerea încrezându-se în Dumnezeu.

Isaia 51: Isaia spune celor credincioși să-și amintească de Avraam și Sara, iar dreptatea statornică a lui Dumnezeu făgăduiește mângâiere.

Isaia 52: Sionul se trezește din robie și primește vestea bună a păcii, iar poporul pleacă din Babilon cu grijă.

Isaia 53: slujitorul poartă durerea și pedeapsa altora, iar deși chinuit pe nedrept, este îndreptățit și vede rodul jertfei lui.

Isaia 54: Sionul este chemat să cânte și să-și lărgească cortul, iar Creatorul făgăduiește îndurare statornică ca legământul de după Noe.

Isaia 55: fiecare om însetat este chemat să primească apă și mila legământului fără plată, iar căutarea lui Dumnezeu aduce iertare.

Isaia 56: Dumnezeu făgăduiește străinilor și famenilor un loc de cinste într-o casă de rugăciune pentru toate popoarele.

Isaia 57: pacea celor drepți este pusă alături de idolatria neliniștită a lui Israel, iar Dumnezeul înalt locuiește cu cei zdrobiți.

Isaia 58: poporul se plânge că postul nu aduce niciun răspuns, dar postul adevărat slobozește pe asuprit și hrănește pe flămând.

Isaia 59: fărădelegea omenească desparte poporul de Dumnezeu, iar El răspunde ca un războinic îmbrăcat în dreptate, aducând răscumpărare.

Isaia 60: Sionul se ridică în lumină, iar neamurile aduc copii și avuție din toată lumea, în timp ce slava lui Dumnezeu preface cetatea.

Isaia 61: solul uns de Duhul vestește libertatea și mângâierea, iar cei ce jelesc primesc frumusețe în locul cenușii.

Isaia 62: Isaia refuză tăcerea până când dreptatea Sionului va străluci și cetatea va primi un nume nou de desfătare.

Isaia 63: un războinic măreț se întoarce din judecată, iar proorocul își amintește îndurarea lui Dumnezeu înainte de a boci rătăcirea poporului.

Isaia 64: obștea tânjește ca Dumnezeu să despice cerurile, mărturisindu-și păcatul și făcând apel la Făcătorul lor ca lutul la olar.

Isaia 65: Dumnezeu răspunde unui popor ce nu l-a căutat, făgăduind ceruri și pământ noi, însemnate de bucurie și pace.

Isaia 66: Dumnezeu prețuiește pe cel smerit, iar copiii Sionului sosesc cu bucurie neașteptată, purtând slava lui Dumnezeu printre neamuri.