Ezechiel

Ezechiel 1: printre surghiuniții de lângă râul Chebar, Ezechiel vede o vedenie plină de furtună cu patru viețuitoare și roți întrepătrunse.

Ezechiel 2: Duhul îl trimite pe Ezechiel să vorbească unui popor răzvrătit, iar un sul plin de bocet și avertisment i se întinde înainte.

Ezechiel 3: Ezechiel mănâncă sulul și este numit străjer răspunzător să avertizeze deopotrivă pe cel rău și pe cel drept.

Ezechiel 4: Ezechiel zugrăvește împresurarea Ierusalimului pe o tăbliță de lut, iar pâinea și apa cântărite arată lipsa ce va veni.

Ezechiel 5: Ezechiel își rade părul și îl împarte între foc, sabie și vânt ca semn al sorții Ierusalimului răzvrătit.

Ezechiel 6: Ezechiel vestește munților lui Israel că înălțimile și idolii vor fi nimicite, dar unii vor supraviețui printre neamuri.

Ezechiel 7: sfârșitul a venit peste țară din pricina violenței și mândriei, iar argintul și aurul nu pot da izbăvire.

Ezechiel 8: Ezechiel este purtat la templul Ierusalimului și i se arată fărădelegi tot mai grave, cu închinare ascunsă ce umple țara de violență.

Ezechiel 9: șase trimiși ai judecății se apropie de templu, iar omul îmbrăcat în in însemnează pe cei ce se întristează de fărădelegi.

Ezechiel 10: roțile și heruvimii vedeniei apar din nou, iar slava dumnezeiască se mută spre poarta de răsărit, vestind plecarea din templu.

Ezechiel 11: Ezechiel se roagă pentru rămășiță, iar Dumnezeu făgăduiește să adune pe cei risipiți și să înlocuiască inimile de piatră.

Ezechiel 12: Ezechiel își strânge calabalâcul și pleacă cu fața acoperită, zugrăvind cârmuitorul Ierusalimului mergând în robie.

Ezechiel 13: Ezechiel osândește pe proorocii ce făgăduiesc pace și tencuiesc un zid nesigur, iar o furtună le va da la iveală lucrarea.

Ezechiel 14: bătrânii ce caută sfat și-au așezat idoli în inimă, iar Ezechiel îi cheamă la pocăință avertizând împotriva înșelăciunii.

Ezechiel 15: Ierusalimul este asemănat cu lemnul de viță pârjolit, dat pe mână pentru că necredincioșia l-a lăsat neîn stare să-și împlinească scopul.

Ezechiel 16: povestea Ierusalimului este spusă ca un copil părăsit izbăvit, dar necredincios, iar Dumnezeu va statornici un legământ veșnic.

Ezechiel 17: o ghicitoare a doi vulturi și un cedru zugrăvește numirea unui împărat dependent, iar Dumnezeu făgăduiește un lăstar de cedru ocrotitor.

Ezechiel 18: Ezechiel respinge zicala că fiii poartă vina părinților, fiecare om răspunzând pentru purtarea lui, iar cel ce se întoarce poate fi refăcut.

Ezechiel 19: un bocet zugrăvește neamul împărătesc al lui Iuda ca o leoaică ale cărei pui sunt prinși, apoi ca o viță smulsă din rădăcină.

Ezechiel 20: Ezechiel povestește răzvrătirea repetată a lui Israel, iar poporul va fi adunat și curățit după disciplina legământului.

Ezechiel 21: o sabie ascuțită este scoasă împotriva Ierusalimului, iar coroana cârmuitorului este înlăturată până vine domnia cuvenită.

Ezechiel 22: Ierusalimul este învinuit de violență și idolatrie, iar poporul este asemănat cu metale amestecate strânse într-un cuptor.

Ezechiel 23: Samaria și Ierusalimul sunt zugrăvite ca două surori a căror dependență necredincioasă de puteri străine aduce judecată.

Ezechiel 24: Ezechiel înfățișează Ierusalimul ca o oală de gătit ruginită, iar moartea nevestei lui prevestește durerea căderii sfântului locaș.

Ezechiel 25: proorociile se îndreaptă spre Amon, Moab, Edom și Filistia pentru bucuria lor de nimicirea lui Iuda, dând la iveală dreptatea dumnezeiască.

Ezechiel 26: Tirul sărbătorește căderea Ierusalimului ca prilej de câștig, dar multe neamuri se vor ridica împotriva cetății ca niște valuri.

Ezechiel 27: un bocet zugrăvește Tirul ca o corabie măreață, iar când se scufundă, negustorii și corăbierii jelesc pierderea uimitoare.

Ezechiel 28: cârmuitorul Tirului pretinde siguranță dumnezeiască din negoț, dar mândria îl va doborî, iar Sidonul este și el judecat.

Ezechiel 29: Faraon este zugrăvit ca un mare balaur al Nilului, iar Egiptul va fi risipit pentru că s-a dovedit un sprijin nesigur.

Ezechiel 30: o zi de socoteală vine împotriva Egiptului, iar oastea Babilonului va frânge tăria egipteană și va risipi puterea mândră.

Ezechiel 31: Egiptul este chemat să ia aminte la Asiria, un cedru măreț ce s-a înălțat pe sine și a fost tăiat, avertizând pe Faraon.

Ezechiel 32: Ezechiel bocește pe Faraon ca un balaur primejdios a cărui cădere lasă Egiptul pustiit printre imperii căzute mai înainte.

Ezechiel 33: răspunderea de străjer a lui Ezechiel este reînnoită, iar surghiuniții sunt chemați să lucreze, nu doar să admire cuvintele lui.

Ezechiel 34: păstorii lui Israel s-au hrănit pe ei înșiși, iar Dumnezeu făgăduiește să caute El însuși turma și să numească un păstor din David.

Ezechiel 35: muntele Seir este osândit pentru vrăjmășia îndelungată împotriva lui Israel, iar Edomul va deveni pustiu.

Ezechiel 36: munții lui Israel vor deveni roditori pentru a cinsti numele spurcat al lui Dumnezeu, iar poporul va primi o inimă nouă.

Ezechiel 37: Ezechiel proorocește într-o vale de oase uscate până când primesc trupuri și trăiesc, iar două toiege simbolizează unirea lui Iuda și Israel.

Ezechiel 38: Gog conduce o coaliție uriașă de la miazănoapte împotriva lui Israel, iar prin înfrângerea lui sfințenia dumnezeiască devine cunoscută.

Ezechiel 39: oștile lui Gog cad pe munții lui Israel, iar Dumnezeu făgăduiește adunare, îndurare și prezența statornică a Duhului.

Ezechiel 40: Ezechiel este dus pe un munte înalt unde un călăuzitor măsoară un templu nou, cu porți, curți și odăi rânduite cu grijă.

Ezechiel 41: călăuzitorul măsoară sfântul locaș și odăile laterale, îndreptând luarea aminte spre masa ce stă înaintea prezenței dumnezeiești.

Ezechiel 42: Ezechiel vede odăile unde preoții mănâncă jertfele, iar zidul din afară alcătuiește un hotar ce deosebește sfântul de obișnuit.

Ezechiel 43: slava dumnezeiască se întoarce de la răsărit și umple templul, iar casa refăcută este declarată locul prezenței statornice.

Ezechiel 44: poarta de răsărit rămâne închisă, iar rânduielile deosebesc slujba neîngăduită de preoții credincioși din neamul lui Țadoc.

Ezechiel 45: un ținut sfânt este rânduit pentru sfântul locaș și prinț, iar fruntașii trebuie să respingă asuprirea și să folosească greutăți cinstite.

Ezechiel 46: poarta dinăuntru de răsărit urmează o rânduială săptămânală, iar avutul prințului trebuie să treacă cu dreptate.

Ezechiel 47: apa curge din pragul templului, devenind un râu ce vindecă apele sărate și hrănește pomi roditori cu frunze vindecătoare.

Ezechiel 48: țara este împărțită deopotrivă între cele douăsprezece seminții, iar cetatea primește numele hotărâtor: Domnul este acolo.