Exod

Exodul 1: urmașii lui Israel se înmulțesc în Egipt, iar moașele Șifra și Pua se tem de Dumnezeu și păstrează viața copiilor.

Exodul 2: Moise este scăpat din Nil, crește în casa lui Faraon, apoi fuge în Madian și se căsătorește cu Sefora.

Exodul 3: Moise întâlnește rugul aprins la Horeb, iar Dumnezeu îl trimite să înfrunte pe Faraon și să conducă poporul spre pământul roditor.

Exodul 4: Dumnezeu îi dă lui Moise semne și pe Aaron ca vorbitor, iar la întoarcerea în Egipt poporul crede mesajul și se închină.

Exodul 5: Faraon refuză cererea lui Moise și Aaron, oprește paiele dar păstrează norma de cărămizi, iar suferința poporului crește.

Exodul 6: Dumnezeu reînnoiește făgăduința izbăvirii lui Israel, iar o genealogie așază pe Moise și Aaron în familia lui Levi.

Exodul 7: toiagul lui Aaron înghite toiegele vrăjitorilor, iar apele Nilului se prefac în sânge, dar Faraon rămâne neînduplecat.

Exodul 8: urgiile broaștelor, țânțarilor și muștelor lovesc Egiptul, iar Faraon își retrage de mai multe ori făgăduința de ușurare.

Exodul 9: molima, bubele și grindina lovesc Egiptul, dar vitele lui Israel și Gosen sunt cruțate, iar Faraon refuză din nou.

Exodul 10: lăcustele mistuie Egiptul și un întuneric gros îl acoperă trei zile, dar Faraon nu îngăduie ca tot poporul să plece.

Exodul 11: Moise vestește ultima urgie, moartea întâilor născuți ai Egiptului la miezul nopții, în timp ce Israel este ocrotit.

Exodul 12: Paștile și Sărbătoarea Azimelor sunt statornicite, iar Israel iese din Egipt în grabă cu familiile și vitele lor.

Exodul 13: Israel închină întâii născuți și își amintește izbăvirea prin azime, fiind călăuzit prin pustie de nor și de foc.

Exodul 14: Faraon urmărește pe Israel până la mare, iar marea se deschide și Israel trece pe uscat, în timp ce egiptenii sunt înecați.

Exodul 15: Israel cântă pentru izbăvire, apoi cârtește la Mara pentru apa amară, iar călătoria continuă spre Elim cu izvoarele lui.

Exodul 16: Israel cârtește din pricina foamei, iar Dumnezeu dă prepelițe și mană, cu o parte îndoită înainte de Sabat.

Exodul 17: Moise lovește stânca la Horeb pentru apă, iar Aaron și Hur susțin mâinile lui Moise în lupta împotriva lui Amalec.

Exodul 18: Ietro se bucură aflând de izbăvirea lui Israel și îl sfătuiește pe Moise să numească fruntași de încredere.

Exodul 19: Israel ajunge la muntele Sinai și primește chemarea de a fi comoară de preț și neam sfânt, în mijlocul unei întâlniri sfinte.

Exodul 20: Dumnezeu dă cele zece porunci ale legământului privind închinarea, Sabatul, familia, viața și adevărul, iar Moise se apropie de nor.

Exodul 21: legile legământului privesc robii evrei, violența, vătămarea trupească și paguba pricinuită de vite, cu judecată potrivită.

Exodul 22: legile legământului privesc despăgubirea pentru furt, împrumutul și paza bunurilor, cu ocrotire deosebită pentru cei săraci.

Exodul 23: poruncile privesc mărturia adevărată, odihna Sabatului și trei sărbători anuale, cu făgăduința călăuzirii dumnezeiești.

Exodul 24: Israel primește oficial legământul, iar Moise pecetluiește învoiala cu sânge înainte de a intra în nor pentru patruzeci de zile.

Exodul 25: Dumnezeu îi dă lui Moise îndrumări pentru chivot, masa pâinilor punerii înainte și sfeșnicul cu șapte brațe.

Exodul 26: cortul are covoare țesute, scânduri, tălpi și drugi, iar o perdea desparte locul preasfânt de restul lui.

Exodul 27: altarul de bronz și curtea cortului sunt rânduite, iar untdelemn curat de măsline hrănește lampa neîncetat.

Exodul 28: Aaron și fiii lui sunt puși deoparte pentru preoție, iar efodul și pieptarul lor poartă numele semințiilor lui Israel.

Exodul 29: Aaron și fiii lui sunt sfințiți timp de șapte zile, iar arderea de tot de fiecare zi leagă preoția de prezența lui Dumnezeu.

Exodul 30: altarul de tămâie, darul de ispășire și ligheanul de bronz sunt rânduite, iar untdelemnul de ungere e păstrat pentru folos sfânt.

Exodul 31: Bețalel și Oholiab sunt înzestrați de Duh pentru lucrarea sfântului locaș, iar Moise primește cele două table de piatră.

Exodul 32: Israel se închină la vițelul de aur, iar Moise mijlocește pentru popor și sfărâmă tablele văzând răzvrătirea lor.

Exodul 33: Moise se întâlnește cu Dumnezeu la cortul din afara taberei și cere încredințarea prezenței și slavei Sale.

Exodul 34: Dumnezeu vestește firea Sa milostivă și dreaptă, iar Moise se întoarce cu fața strălucitoare după patruzeci de zile.

Exodul 35: darurile de bunăvoie sunt aduse pentru cort, iar Moise îi numește pe Bețalel, Oholiab și alți meșteșugari cu inimă bună.

Exodul 36: darurile poporului sunt mai mult decât de ajuns, iar meșterii fac covoarele, scândurile și perdeaua cortului.

Exodul 37: Bețalel face chivotul, masa, sfeșnicul și altarul de tămâie, împlinind cu grijă îndrumările pentru sfântul locaș.

Exodul 38: altarul de bronz, ligheanul din oglinzile femeilor și curtea de in sunt gata, iar metalele dăruite sunt socotite sub Itamar.

Exodul 39: veșmintele preoțești sunt gata, iar Moise cercetează lucrarea încheiată a cortului și binecuvântează pe lucrători.

Exodul 40: Moise ridică și sfințește cortul, norul îl acoperă și slava dumnezeiască îl umple, călăuzind călătoriile lui Israel.