Deuteronomul

Deuteronomul 1: Moise trece în revistă călătoria de la Horeb și refuzul temător al lui Israel de a intra în Canaan.

Deuteronomul 2: Israel ocolește Edomul, Moabul și Amonul, iar împăratul Sihon refuză trecerea pașnică și este învins.

Deuteronomul 3: Israel biruie pe împăratul Og, iar Moise îl îndeamnă pe Iosua să rămână curajos, amintindu-și că nu va intra în țara făgăduită.

Deuteronomul 4: Israel trebuie să asculte poruncile fără schimbare, să-și amintească de Horeb și să respingă idolii, cu mila deschisă pentru cei ce se întorc.

Deuteronomul 5: cele zece porunci sunt repetate generației ce intră în Canaan, iar Moise își amintește rolul lui de mijlocitor la munte.

Deuteronomul 6: Israel trebuie să iubească pe Dumnezeu din toată inima, iar părinții trebuie să lămurească copiilor ieșirea din Egipt.

Deuteronomul 7: Israel trebuie să respingă închinarea canaanită, alegerea lui stând pe dragostea credincioasă a legământului, nu pe putere.

Deuteronomul 8: Israel trebuie să-și amintească mana din pustie și să știe că puterea de a dobândi avuție este un dar de legământ.

Deuteronomul 9: Israel nu trebuie să pună Canaanul pe seama propriei dreptăți, iar Moise își amintește vițelul de aur și mijlocirea lui.

Deuteronomul 10: Moise rezumă chemarea lui Israel de a se teme, iubi și asculta, cerându-le grijă pentru străinii din mijlocul lor.

Deuteronomul 11: dragostea și ascultarea sunt legate de izbăvire, iar binecuvântarea și blestemul sunt puse înaintea lui Israel.

Deuteronomul 12: Israel trebuie să înlăture locurile canaanite și să aducă jertfe la locul ales de Dumnezeu, oprind mâncarea sângelui.

Deuteronomul 13: semnele, dragostea de familie sau presiunea obștii nu trebuie să tragă pe Israel spre alți dumnezei.

Deuteronomul 14: Israel este popor sfânt cu hrană deosebită și zeciuieli anuale ce sprijină leviții, orfanii și văduvele.

Deuteronomul 15: datoriile se iartă în anul al șaptelea, iar robii evrei sunt eliberați cu dărnicie după șase ani de slujbă.

Deuteronomul 16: Paștile, Săptămânile și Corturile cheamă la bucurie, iar judecătorii sunt puși să facă dreptate fără părtinire.

Deuteronomul 17: cazurile grele cer mai mulți martori, iar un viitor împărat trebuie să studieze legea și să rămână smerit printre frați.

Deuteronomul 18: Israel primește un prooroc asemenea lui Moise, iar proorocirile care nu se împlinesc dau pe față un prooroc mincinos.

Deuteronomul 19: cetățile de scăpare ocrotesc pe ucigașii fără voie, iar mai mulți martori sunt ceruți pentru judecată dreaptă.

Deuteronomul 20: războiul cere îmbărbătare preoțească și scutiri pentru frică, iar pomii roditori nu trebuie nimiciți nici în împresurare.

Deuteronomul 21: răspunderea pentru o moarte nedeslușită, dreptul de moștenire al întâiului născut și îngroparea grabnică sunt lămurite.

Deuteronomul 22: grija pentru aproapele se unește cu hotarele familiei, iar israeliții trebuie să întoarcă avutul pierdut și să ocrotească acoperișurile.

Deuteronomul 23: hotare sunt puse adunării, robii scăpați sunt ocrotiți, iar călătorul flămând poate mânca cu măsură din ogorul aproapelui.

Deuteronomul 24: cei ce împrumută trebuie să respecte casele datornicilor, iar spicele rămase la seceriș rămân pentru străini și văduve.

Deuteronomul 25: pedeapsa trupească este mărginită, greutățile trebuie să fie cinstite, iar Israel trebuie să-și amintească atacul lui Amalec.

Deuteronomul 26: primele roade sunt aduse mărturisind povestea izbăvirii, iar zeciuiala celui de-al treilea an sprijină leviții și văduvele.

Deuteronomul 27: Israel ridică pietre tencuite și un altar pe muntele Ebal, iar leviții vestesc blestemele legământului.

Deuteronomul 28: binecuvântările din belșug urmează ascultarea de legământ, iar blestemele tot mai aspre urmează respingerea lui.

Deuteronomul 29: legământul este reînnoit în Moab, iar Moise avertizează că părăsirea lui va pustii țara înaintea neamurilor.

Deuteronomul 30: mila și refacerea vin când Israel se întoarce din toată inima, iar Moise îndeamnă poporul să aleagă viața.

Deuteronomul 31: Moise îl numește pe Iosua cu curaj, scrie legea pentru citire periodică și învață pe Israel o cântare de mărturie.

Deuteronomul 32: cântarea lui Moise laudă Stânca credincioasă, amintind uitarea și închinarea la idoli ale lui Israel, până la îndreptățirea dumnezeiască.

Deuteronomul 33: Moise dă binecuvântarea din urmă fiecărei seminții, adunându-le într-un singur popor ținut de Dumnezeul cel veșnic.

Deuteronomul 34: Moise privește Canaanul de pe muntele Nebo, moare în Moab, iar Israel urmează pe Iosua, plin de înțelepciune.